Momentul descarcarii trece de obicei in cinci minute, cu soferul grabit si cu nimeni din partea beneficiarului la fata locului. Tocmai atunci se decid insa lucruri care nu mai pot fi reparate mai tarziu: cantitatea primita, starea marfii si dovada ca ceva a lipsit. Dupa ce camionul pleaca, orice discutie devine mult mai grea.
O receptie facuta ca lumea dureaza un sfert de ora. Nu cere pricepere tehnica si nu cere prezenta inginerului. Cere doar o persoana atenta, cu avizul in mana si cu telefonul pregatit pentru cateva fotografii. Costul ei e zero, iar ce acopera poate insemna cateva mii de lei.
Cine a cautat saptamani intregi un palet caramida pret convenabil pierde tot avantajul in cinci minute de descarcare neatenta. Doi paleti sparti sau o cantitate mai mica decat cea facturata sterg imediat diferenta obtinuta la negociere. Economia facuta pe hartie dispare in marfa care nu mai intra in perete.
Verificarile de la poarta
Primul lucru care se verifica e avizul, inainte ca marfa sa fie data jos. Se citesc cantitatea, tipul produsului si adresa de livrare. Sunt trei randuri si totusi aici apar cele mai multe greseli, de la o cifra tastata gresit pana la o comanda descarcata la vecinul care construieste alaturi.
Un palet BCA vine infoliat si legat din fabrica, iar folia rupta sau desfacuta spune ceva despre drum. Se numara randurile si bucatile de pe un rand, apoi se inmultesc. Verificarea dureaza sub un minut si se face la fiecare palet descarcat, nu doar la primul din camion.
Ce se noteaza pe aviz inainte de semnare:
- numarul real de paleti descarcati
- paletii cu folie rupta sau desfacuta
- bucatile sparte, numarate separat
- orice produs diferit fata de comanda
- ora si locul descarcarii
Marcajele de pe armatura
Barele de tip BST 500 au marcaj propriu, laminat direct pe suprafata, si vin insotite de declaratia de conformitate. Documentul se cere la livrare si se pastreaza in dosarul casei, alaturi de restul actelor de santier.
La otel, verificarea arata altfel si multi o sar complet. Fiecare legatura vine cu o eticheta care contine tipul, diametrul, lungimea si lotul de fabricatie. Eticheta asta nu se arunca, pentru ca fara ea nu se mai poate dovedi nimic despre materialul intrat in fundatie.
Diametrul se masoara cu un subler, la doua sau trei bare alese la intamplare. Diferentele sunt rare la furnizorii seriosi, dar verificarea costa zece secunde si inchide subiectul definitiv, inclusiv pentru dirigintele de santier. Nimeni nu mai revine asupra ei peste trei luni.
Ce se intampla cand lipseste ceva
Semnatura pe aviz inseamna acceptare, fara nicio nuanta. O reclamatie facuta a doua zi pentru cantitate sau pentru marfa sparta se rezolva doar din bunavointa furnizorului, nu din obligatie. De aceea observatiile se scriu pe aviz inainte de semnare, chiar daca soferul se grabeste si spune ca se rezolva la birou.
Formularea nu trebuie sa fie complicata. Doua randuri cu ce lipseste si cate bucati sunt sparte, plus semnatura soferului sub ele, rezolva situatia complet. Niciun furnizor serios nu refuza asta.
Ordinea corecta cand ceva nu e in regula:
- oprirea descarcarii pana la lamurire
- fotografii cu paletii si cu avizul
- notarea observatiei pe ambele exemplare
- semnatura soferului sub observatie
- un mesaj catre furnizor in aceeasi zi
Persoana care semneaza avizul
Persoana care semneaza avizul trebuie stabilita inainte de prima livrare, nu in dimineata respectiva. De cele mai multe ori e seful de echipa, pentru ca el e oricum acolo si stie ce s-a comandat. Important e sa fie una singura si sa stie ca semnatura lui angajeaza toata comanda.
Cand beneficiarul nu poate fi prezent, se trimite numele si numarul persoanei catre furnizor, in scris. Asa nu mai apare situatia in care soferul descarca si pleaca fara sa semneze nimeni, iar marfa ramane fara document.
Cel mai prost scenariu e descarcarea facuta cu poarta deschisa si fara nimeni pe teren. Se intampla mai des decat pare, mai ales la livrarile de dimineata, si nu exista nicio cale de a mai dovedi ulterior ce a ajuns acolo. Furnizorul are avizul lui, beneficiarul nu are nimic.
Fotografiile facute la descarcare
Zece fotografii facute cu telefonul rezolva aproape orice discutie ulterioara. Se fotografiaza camionul incarcat inainte de descarcare, paletii asezati in curte, eticheta de pe cel putin un palet si avizul semnat. Dureaza doua minute si raman cu data si ora in ele, adica exact informatia care lipseste dintr-o discutie purtata peste o luna.
Fotografiile conteaza mai ales la marfa sparta. O reclamatie insotita de imagini se rezolva de obicei in aceeasi saptamana, una fara imagini se discuta luni de zile si de multe ori se pierde pe drum.
Se pastreaza toate intr-un album separat pe telefon, nu amestecate cu restul. La final, albumul acela e istoricul complet al santierului si ajuta si la alte lucruri, de la discutia cu dirigintele pana la dovedirea unei lucrari ascunse sub tencuiala.
Dosarul care ramane la final
Toate avizele, etichetele si declaratiile de conformitate se aduna intr-un singur dosar. Pare o formalitate pana in ziua in care apare o fisura sau o discutie cu dirigintele, iar atunci hartiile astea sunt singurele care raspund la intrebari. Reconstituirea din memorie nu ajuta pe nimeni.
Dosarul conteaza si la vanzarea casei peste cativa ani. Un cumparator informat intreaba din ce s-a construit, iar raspunsul documentat schimba pretul discutat. Fara acte, orice afirmatie ramane doar o poveste spusa la vizionare.
Efortul total e de cateva minute la fiecare livrare, adunate intr-o ora pe tot santierul. E una dintre putinele masuri care nu costa nimic, nu intarzie pe nimeni si protejeaza exact partea cea mai scumpa a investitiei. Cei care o fac nu au aproape niciodata surprize la final.