Punțile termice sunt zonele din anvelopa unei clădiri prin care căldura trece mult mai ușor decât prin restul pereților, de obicei acolo unde betonul, metalul sau o întrerupere a izolației leagă interiorul de exterior. Prin ele se pierde energie, dar efectul cel mai vizibil este altul: suprafața interioară se răcește, apare condensul, iar în timp se formează mucegai. O locuință bine izolată, dar cu punți termice netratate, poate avea colțuri reci și pete negre chiar după reabilitare.
Unde apar cel mai des punțile termice?
Punțile termice apar cel mai des la îmbinările dintre elementele de construcție și acolo unde structura de beton străpunge stratul izolator. Locurile tipice sunt aceleași la blocuri și la case:
- Stâlpii, grinzile și centurile de beton din pereții de zidărie.
- Buiandrugii de deasupra ferestrelor și ușilor.
- Plăcile de balcon care continuă placa dintre etaje spre exterior.
- Conturul ferestrelor, mai ales când tâmplăria nu este montată în planul izolației.
- Colțurile exterioare și îmbinarea dintre perete și acoperiș sau terasă.
- Soclul și placa peste subsol, unde izolația fațadei se oprește.
- Casetele de rulou montate deasupra ferestrelor.
De ce produc punțile termice condens și mucegai?
Punțile termice produc condens și mucegai pentru că suprafața interioară din dreptul lor coboară sub temperatura la care vaporii din aer se transformă în apă, numită punct de rouă. Mucegaiul apare chiar înainte de condensul vizibil, când umiditatea aerului de la suprafața peretelui depășește în mod repetat aproximativ 80%.
| Aer din cameră | Punct de rouă (aproximativ) |
|---|---|
| 20 °C, umiditate 40% | 6 °C |
| 20 °C, umiditate 50% | 9,3 °C |
| 20 °C, umiditate 60% | 12 °C |
| 22 °C, umiditate 50% | 11,1 °C |
Tabelul arată de ce aceeași punte termică dă probleme doar în unele locuințe: cu cât aerul interior este mai umed, cu atât pragul de condens este mai sus. Mecanismul este același cu cel explicat în articolul despre geamurile aburite dimineața.
Cum se depistează punțile termice?
Punțile termice se depistează cel mai sigur prin termoviziune, adică prin fotografierea pereților cu o cameră în infraroșu care arată diferențele de temperatură ale suprafețelor. Măsurătoarea este relevantă iarna, când diferența dintre interior și exterior este de cel puțin 10–15 °C, dimineața devreme sau seara, fără soare direct pe fațadă.
Fără aparatură, câteva semne sunt suficiente pentru o primă evaluare:
- Pete întunecate sau mucegai în colțurile de lângă tavan și în spatele mobilei lipite de pereții exteriori.
- Dungi verticale sau orizontale de praf mai închis la culoare, care urmăresc stâlpii și grinzile.
- Glafuri și ambrazuri reci la atingere, cu urme de apă după nopțile geroase.
- Tencuială umedă sau vopsea umflată deasupra ferestrelor.
Cât de multă căldură se pierde prin punțile termice?
Pierderile prin punțile termice reprezintă de obicei o parte mică din totalul unei clădiri neizolate, dar devin importante după izolarea pereților, când pot ajunge la un procent semnificativ din pierderile rămase. Cu cât restul anvelopei este mai performant, cu atât fiecare punte netratată contează mai mult, motiv pentru care casele cu consum foarte redus sunt proiectate să le evite aproape complet.
Cum se corectează punțile termice?
Punțile termice se corectează în principal prin izolare continuă la exterior, care acoperă stâlpii, grinzile și centurile fără întreruperi. Principiile generale ale termoizolației sunt explicate în ghidul despre izolația termică a casei.
- Ambrazurile ferestrelor se îmbracă cu un strat subțire de izolație, chiar și de 2–3 cm.
- Balcoanele se izolează pe toate fețele plăcii sau, la construcțiile noi, se folosesc elemente de rupere a punții termice.
- Tâmplăria nouă se montează cât mai aproape de planul izolației, cu benzi de etanșare, aspect detaliat la alegerea tâmplăriei termopan.
- Soclul se izolează cu material rezistent la umiditate, sub nivelul terenului.
Unde corecția completă nu este posibilă, umiditatea interioară menținută sub 50–55% prin aerisire sau prin ventilație cu recuperare de căldură reduce riscul de mucegai. Mobilierul se depărtează cu câțiva centimetri de pereții exteriori, pentru ca aerul cald să ajungă și în spatele lui.
