Legea nu interzice nimănui să facă acte notariale pentru că nu vede, nu aude sau nu știe să citească; prevede în schimb garanții suplimentare, astfel încât persoana să știe exact ce semnează. Concret, notarul adaptează modul de desfășurare a procedurii: citește actul cu voce tare, cere interpret ori martori acolo unde este cazul și consemnează în act ce s-a întâmplat. Mai jos sunt explicate pe înțeles termenii care apar în astfel de situații, apoi pașii pe care îi poți urma.
Mini-dicționar: termenii care apar în practică
Persoană care nu poate citi
Este cea care nu știe să citească sau nu poate face acest lucru din motive medicale, de pildă o persoană cu deficiență de vedere gravă. Pentru ea, notarul are obligația să dea citire actului în întregime, nu doar să rezume conținutul. Citirea se consemnează în act, ca dovadă că persoana a aflat tot ce a semnat.
Persoană care nu poate semna
Include situațiile în care mâna nu poate ține un pix sau persoana nu știe să-și scrie numele. Soluția nu este refuzul actului, ci menționarea împrejurării și, atunci când legea o cere, participarea unor martori sau folosirea altor mijloace de confirmare a voinței. Tema este tratată separat în articolul despre actul notarial pentru cine nu poate semna sau citi.
Persoană surdă sau cu deficiențe de auz
Nu poate lua la cunoștință actul doar prin citire cu voce tare. Notarul poate recurge la un interpret al limbajului mimico-gestual sau poate permite persoanei să citească personal actul, dacă știe să facă acest lucru. Alegerea metodei trebuie să asigure o comunicare reală, nu una formală.
Interpret
Este persoana care facilitează comunicarea între notar și cel care semnează, fie că e vorba de limbaj mimico-gestual, fie de o limbă străină. Interpretul nu are rol decizional și nu influențează conținutul actului, ci doar transmite fidel ce se spune.
Martor
Este o persoană care asistă la întocmirea actului și confirmă, prin semnătură, că procedura s-a desfășurat conform legii. Legea stabilește când este necesar un martor și cine nu poate avea această calitate, de exemplu persoanele care ar avea un interes direct în act. Detaliile concrete le precizează notarul la fiecare caz.
Capacitate și discernământ
O deficiență de văz sau de auz nu înseamnă lipsă de capacitate. Capacitatea de a încheia acte depinde de vârstă și de starea mintală, nu de faptul că persoana vede, aude sau citește. Notarul se asigură doar că persoana înțelege actul și își exprimă voința liber.
Cum decurge un act pentru o persoană nevăzătoare
Persoana poate semna singură, dacă dorește, după ce actul i-a fost citit integral. Notarul poate folosi un martor și poate consemna că a fost citit și explicat. Dacă persoana cunoaște scrierea Braille și actul este disponibil într-un astfel de format, citirea personală este o soluție în plus, dar nu înlocuiește de la sine procedura prevăzută de lege. Practic, important este ca persoana să poată pune întrebări și să primească răspunsuri clare.
Ce se întâmplă când persoana nu știe carte
Analfabetismul nu o împiedică pe nimeni să facă un act valabil. Actul i se citește, i se explică în cuvinte simple, iar semnătura poate fi înlocuită cu alte forme de confirmare prevăzute de lege, atunci când persoana nu poate semna. Un aspect important este protecția: notarul va fi atent ca persoana să nu fie presată sau indusă în eroare de cei din jur.
Pași de urmat înainte de ziua semnării
- Anunță biroul notarial din timp despre situație, ca să se organizeze interpretul sau martorii necesari.
- Întreabă ce documente sunt necesare, inclusiv eventuale acte medicale, dacă notarul le cere.
- Stabilește ora semnării la un moment când persoana este odihnită și poate sta atentă la citirea actului.
- Vino cu o persoană de încredere, dar nu o lăsa să răspundă în locul celui care semnează; notarul va dori să audă direct de la el.
- Cere să ți se explice, pe rând, fiecare clauză importantă. Nu ezita să ceri repetări.
- Păstrează un exemplar al actului și ia-l cu tine; dacă este nevoie, un membru de familie îl poate reciti ulterior împreună cu tine.
Un exemplu concret ajută. O femeie în vârstă, care nu a învățat niciodată să citească, vrea să-și lase locuința unui nepot. Notarul îi citește testamentul sau donația rar, frază cu frază, o întreabă în cuvinte simple dacă așa își dorește și consemnează răspunsurile. Dacă nu poate semna, procedura prevăzută de lege înlocuiește semnătura, iar actul rămâne valabil. Nimic din acest traseu nu o dezavantajează; dimpotrivă, ritmul mai lent este o garanție că a înțeles.
Cine plătește interpretul și martorii
Costurile diferă de la caz la caz. Unii notari lucrează cu interpreți colaboratori, alții cer să-l aduci tu. Este bine să afli de la început, ca să nu apară surprize în ziua semnării. Martorii, în schimb, pot fi cunoscuți ai familiei sau persoane puse la dispoziție de birou, dacă legea permite acest lucru.
Merită reținut și un aspect de bun-simț: notarul nu are voie să refuze un act doar pentru că cel care îl semnează are o dizabilitate. Poate însă să amâne semnarea până când sunt asigurate condițiile de comunicare, iar o amânare de câteva zile este un preț mic pentru un act solid.
Riscuri și precauții utile
Un act semnat fără o înțelegere reală a conținutului poate fi contestat ulterior. De aceea, în aceste situații, notarii sunt mai atenți decât de obicei. Pentru tine, este un avantaj: procedura mai amănunțită îți protejează interesele. Dacă ai nelămuriri, ia-ți timp, cere explicații și, dacă ți se pare necesar, consultă un avocat înainte de semnare.
Pe larg, subiectul actelor notariale este explicat și în ghidurile de pe NotarNews, unde vei găsi materiale despre procuri, declarații, testamente și alte documente care se încheie în fața notarului.
