Casa Beaux-Arts din povestea Micului Paris, sugrumata la Piata Romana de o constructie ultramoderna dar prea putin gandita

Casă Beaux-Arts din București, bijuterie în centrul capitalei…

ȘI… CE DACĂ?!?!

„București, Piața Romană, aprilie 2022 – Așa arată acum Casa Nanu-Muscel de lângă Academia de Studii Economice, cocoșată și sufocată de o clădire cu multe etaje aflată în construcție”. SEMNAL DE ALARMĂ din partea dlui George Eneas, într-o postare pe grupul Bucurestiul De Altădată/ Facebook.

 Și da, INTRESEAZĂ. Pentru că asta ține de istorie I d eprezent, de identitate, respect (sau despre… LIPSA acestuia dar și a unei gândiri coerente, civilizate, în limitele firescului, în privința dezvoltării/modernizării capitalei…

Casa Nanu-Muscel este o casă cu valoare istorică din Municipiul București, situată în sectorul 1, în Piața Romană, la numărul 7. Casa i-a aparținut lui Ion Nanu-Muscel, un profesor de semiologie și clinică medicală timp de 30 de ani la Universitatea de medicină din București,[5][6] senator, doctor la Spitalul Filantropia și apoi la Colțea, timp de 36 de ani, președinte al Societății Medicale a spitalelor din București și membru al Academiei de medicină din România.

Istoric

Primăria Bucureștiului a scos la licitație parcelele din Piața Lascăr Catargiu/Romană începând cu 1898. Primul lot in rond, de 893,36 m2, a fost adjudecat de profesorul Sabba Ștefănescu, căruia arhitectul Oscar Maugsch (1857-?) i-a construit între 1902 și 1903 vila de pe colț. În urma licitației din 11 iunie 1908, doctorul Ion Nanu-Muscel (1862-1938), profesor de semiologie și clinică medicală la Universitatea de Medicină din București, e desemnat câștigătorul terenului unde se află casa sa, oferind 50,5 lei/m2. Înaintea vilei din Piața Romană, doctorul a locuit în strada G.C. Cantacuzino nr. 51 (Almanach du High-Life nr. 51).

Dosarul cu autorizația de construire nu se mai găsește azi în arhive, dar perioada în care casa a fost ridicată este de aproximativ 1909-1911. Din păcate, pe internet circulă mai multe articole și „studii istorice”, în care se atribuie eronat construcția vilei lui Ion D. Berindey și se datează în 1890, ceea ce e fals. În revista Gazeta Ilustrată, anul I, nr. 3, 31 decembrie 1911, vila Nanu-Muscel apare în lista celor realizate de Ernest Doneaud.

Doctorul Nanu-Muscel s-a opus construirii Palatului Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale. Demersurile legale și contractele au fost inițiate în 1922-1923, iar în 1924 au început construirea, după planurile arhitecților Grigore Cerkez și Edmond van Saanen Algi.

Nu se știe situația familiei Nanu-Muscel în perioada comunistă și nici eventualii chiriași care au fost băgați în casă. Istoricul Andrei Pippidi menționează că vila a fost locuită ulterior și de „profesorul Socrate Lalu (1875-1944) – care a predat farmacologia și lași și la București.”

La sfârșitul lui 2006, a fost emisă autorizația de desființare a dependințelor, iar în primăvara lui lui 2008 s-a și pus în aplicare. Proprietatea din Piața Romană nr. 7 a fost cumpărată de Academia de Studii Economice în 2012, după mai multe încercări anterioare nereușite. După un început de restaurare, corpul principal a fost în ruină până în 2015, când Academia de Studii Economice a declarat începerea lucrărilor de refacere a casei – declarată între timp monument istoric (2013) – și de construire a unui imobil de 7 etaje peste ea. În prezent, în ciuda opoziției societății civile, interioarele casei au fost distruse, păstrându-se doar fațadele care o să fie integrate în noul imobil.

Descriere

Vila e una dintre cele mai elegante din creația lui Ernest Doneaud, fiind bogat decorată, atât la interior cât și la exterior, în spiritul beaux-arts academist francez. Remarcăm unele elemente (florale, mascaroane feminine, putti, vase, feronerie, marchiză) folosite mai ales de antreprenorii lui Ion D. Berindey, ceea ce a dus probabil la atribuirea construirii lui, precum și de faptul că în respectiva perioadă circulau modele franceze și la București, iar antreprenorii puteau să colaboreze cu mai mulți arhitecți.

foto: George Eneas, ziare.com