Daca Sala Palatului este „monument istoric”, atunci Casa Pompiliu Eliade (doar un exemplu) ce e???
Sala Palatului este un centru de conferințe și sală de concerte din Bucuresti. Clădirea, celebră odinioară pentru… congresele și evenimentele de tristă amintire, se află, IRONIA SORȚII, în spatele Palatului Regal de pe Calea Victoriei.
A fost construită între anii 1959 și 1960 în timpul regimului lui Gheorghe Ghiorghiu Dej, de către arhitecții Horia Maicu, Tiberiu Ricci, Ignace Serban, inginerii A. Cișmigiu și D. Badea pentru structură, inginerii Alexandru Anton Necșulea și N. Wegener pentru acustică, inginerii A. Băilescu și V. Marinescu pentru instalațiile electrice și iluminat, pe locul unde s-a aflat reședința regală numită Casa Nouă- cunoscută și drept sediul al Gărzii Regale,al un moment dat (clădirea în care a fost arestat Mareșalul în timpul evenimentelor de la 23 augist 1944) clădire distrusă de bombardamentele germane survenite a doua zi.
Sala Palatului a fost realizată în cinstea celui de-al III-lea Congres al partidului comunist. clădirea,modernă la vremea sa, cu o boltă generoasă ce, într-adevăr, ar avea ceva de spus din punct de vedere arhitectural, somptuoasa clădire a găzduit de-a lungul anilor mai multe conferințe importante, precum cea organizată deUnite pentru Europa Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa, Congresul Mondial pentru Populație, Congresul Mondial pentru Energie și Congresul Mondial al Crucii Roșii.
Uneori, înainte de 1989, erau aici proiectate și filme…
Trebuie știut că sala a avut inițial o capacitate de 3150 de locuri. În anul 1982, Nicolae Ceaușescu, a dispus mărirea capacității la peste 4000 de locuri. A
stăzi, sala principală are o capacitate de 4.060 de locuri și este construită în formă de amfiteatru, cu o diferență maximă de nivel de 12 m. Scena are o deschidere totală de 28 m și o lățime de 15 m.
Devenită unul dintre simbolurile Bucureștilor, aceasta a găzduit, de asemenea și zeci de concerte și evenimente culturale cuprinse în Festivalul „George Enescu” și nu numai.
Ei bine, da, Sala Palatului a fost declarată monument istoric (cod LMI B-II-m-B-18423).
Ne întrebăm, oare, dacă într-adevăr, această clădire întrunește toate elementele CLASICE pentru a purta titulatura de MONUMENT ISTORIC.
Să recapitulăm: clădirea are NUMAI 63 de ani. Așadar, puțin mai mult de o jumătate de secol. A găzduit… întreaga serie de congrese și evenimente ce vibrau în epoca instituită de dictatura comunistă, într-atât încât parcă și pereții mai poartă amprenta aplauzelor la comandă pentru anostele discursuri… Mda, și a găzduit și câteva evenimente socio-culturale de rang național și internațional, dar nicidecum acestea nu au reușit să alunge umbra pleiadei vechilor congrese și nici să confere o altă aură unei construcții care nici din perspectivă arhitectonică nu impresionează- măcar la nivelulunui monument precum Castelu Corvinilor sau Palatul cu Vultur de la Oradea, nu poartă marca unui stil sau a vocației unui creator care să fi făcut aici o capodoperă în cel mai profund sens.
Așadar: MONUMENT ISTORIC… A, că aici s-au înșirat, cincinale la rând, congresele și Adunările PCR?! Sau să iasă la numărătoare, așa „numai să iasă” monumente istorice, să vadă oaspeții oficiali, pe la primărie, ce… zestre avem??? Dar clădirile-monument, CU ADEVĂRAT, care sunt năpădite de grafitti și buruieni, sau care stau să pice, cine le mai bagă în seamă???
*Părere: Dacă SALA PALATULUI e MONUMENT ISTORIC, atunci… SĂ NU NE MIRE că, spre exemplu, Casa Pompiliu Eliade– unul dintre cele mai „urâte” și ignorate monumente istorice din București.
„Clădirea a fost ridicată în 1907, după planurile arhitectului austriac Henry baron de Susskind și are un aspect unic, în care regăsim puternice influențe Art Nouveau.
Pompiliu Eliade (1869-1914) a fost istoric literar, profesor universitar, deputat, membru corespondent al Academiei Române, director al Teatrului Naţional și un discipol al lui B.P. Hașdeu (aspect care explică asemănarea cu castelul Iulia Hașdeu din Câmpina)” după cum precizează dl Alberto Groșescu.
foto: Facebook, Alberto Groșescu.