PODUL GOLDEN GATE: Montarea „patului” carosabilului

 


FOTO-DOCUMENT: Montarea „patului” carosabilului în timpul construcției Podului Golden Gate, San Francisco.

Primele planuri de a lega printr-un pod cele două maluri a strâmtorii Golden Gate datează din anul 1871, mulți specialiști având îndoieli cu privire la posibilitatea finanțării acestui proiect.

În anul 1920, însă, s-au reînoit pregătirile de realizare a proiectului, cu toate obiecțiile și acțiunile de boicotare ale proprietarilor de vapoare ale căror vase traversau strâmtoarea. Perioada de construcție a podului a durat între data de 5 inauarie 1933 până la data de 27 mai 1937, sub conducerea inginerului șef Joasph B. Strauss, avându-i ca asistenți pe Charles Ellis și Leon Moiseff. Este interesant câ acest pod controversat a necesitat: „200 de milioane de cuvinte pentru a convinge populația de necesitatea existenței sale și numai patru ani și 35 milioane de dolari pentru construirea lui”.

Gigantica realizare s-a făcut cu mari sacrificii. Mărturie- în timpul construcției podului s-au produs nu mai puținde 14 accidente mortale. Construirea podului a necesitat realizări tehnice deosebite, fiind pentru o bună perioadă de timp podul suspendat cel mai lung din lume, partea suspendată măsurând 2.332 m. Stâlpul de susținere cel mai înalt are 227 m, iar grosimea cablurilor principale (înmănunchiate) este de 92 cm. Podul cântărește 887.000 de tone și a necesitat 600.000 de nituri. A fost în întregime construit din donații într-o perioadă de timp când Statele Unite se găsea după „Marea Recesiune Economică”, și când economia SUA se confrunta cu problema unui șomaj ridicat.

Traficul pe Podul Golden Gate, privire spre intrarea dinspre nord spre San Francisco.

Podul Golden Gate servește ca legătură de transport vitală pentru Autostrada 101, care face legătura între orașul San Francisco și districtul Marin County. Dispune de șase benzi de circulație cu lungimea de 2.736 m. Din motive de siguranță, viteza maximă admisă este de 73km/h. Podul dispune de un sistem de monitorizare în timp real al traficului, ceea ce permite reconfigurarea benzilor de circulație în funcție de numărul și direcția de deplasare a mașinilor.

Concret, dimineața sunt activate patru benzi spre sud (San Francisco) și două spre nord (Sausalito); iar după-amiaza și în zilele libere, sunt câte trei pe fiecare sens. 

Traficul pietonilor și cel al bicicliștilor este permis numai pe trotuare și numai pe timpul zilei.

Accesul câinilor este permis dacă aceștia sunt însoțiți de stăpâni și sunt în lesă.

Podul a fost închis din cauza vântului puternic de cinci ori în: 1951, 1982, 1983, 1996, și 2005. Vânturile puternice din 1982 au fost indeajuns de puternice ca să provoace o clătinare vizibilă a podului

 

Foto: Historic Photographs

Previous post Cata inspiratie, cata frumusete… Undeva, intr-un alt orizont…
Next post Arhitectul Sef al judetului Giurgiu, despre sistemul „Agro voltaice”